luni, 9 februarie 2009

anunț foarte important

am văzut că se poartă în blogosferă ca atunci când îți schimbi ăsta, template-ul, să anunți mutarea. nu știu exact care-i logica, pentru că oricum ăia care ajung din greșeală nu știau că până ieri aveai altul și nu-i interesează că l-ai schimbat, iar ăia care au intrat de mai mult de 2-3 ori au observat probabil schimbarea dar nu-i interesează.
așadar,

taadaaaaaaaaammmmmm

mi-am schimbat template-ul. nu a fost deloc ușor, dar până la urmă am reușit. am pus în locul ăluia vechi și albastru, pe ăsta nou și albastru.

mulțumesc.

am fost la teatru cu 2 babe odioase

frumos la teatru. liniște, miros plăcut, semi-întuneric, temperatura optimă, privirea la 63 de grade cu normala la sol . am fost de multe ori la teatru, îmi place că se doarme bine.
ce mă enervează cel mai tare la oameni, în afară de prostie, e ipocrizia.
am fost la "veronica se hotărăște să moară", după cartea omonimă a celebrului paulo coelho, fratele de cruce(sau de sânge, nu-mi amintesc exact) al războinicului luminii.
piesa e total neinteresantă pentru cititorii mei, voi cei care ajungeți aici căutând pe gugăl sintagme derivate din cuvântul "porno". se vorbește despre oamenii care se înconjoară de ziduri de ignoranță, de singurătate, de monotonie, despre faptul că nebunia e o chestie de percepție și despre cum societatea îi cataloghează ca nebuni pe toți cei care nu intră în tiparele considerate normale, despre cum oamenii își otrăvesc mintea și sufletul, despre nevoia de a descoperi noi moduri de viață și de a ieși din rutina zilnică, despre cum fiecare secundă a existenței este o alegere între viață și moarte...am început să devin plictistor, știu.
ce m-a făcut pe mine să scriu aici, au fost 2 babe obscure, nefutute, ipocrite, needucate, care se aflau poziționate fix în spatele meu. eu, personaj curios din fire, am ascultat ce vorbeau ele înainte de piesă. erau genul ăla de babe care simțeau nevoia să epateze:
baba numărul 1(cu voce tare, să se audă): te-au trecut și pe tine pe lista de candidați...?
baba numărul 2(răstit): da...
bn1: pe bucurești?
bn2: nu, pe țară...
bn1: pe mine m-au sunat ieri, dar nu eram acasă. am fost la tnb, la piesa x.
bn2: ...
bn1: și mâine am bilet la operă.
...se stinge lumina...
bn1: lasă-mă pe mine la margine, că o să plec mai devreme și nu vreau să deranjez.

piesa începe,....,vine pauza. cum căscam eu trezit din somn de luminile alea de pe tavan și mă frecam la ochi semi-adormit, le aud pe babe din nou, lovindu-mă cu vorbele lor de duh, peste timpane:
prima babă: nu mă așteptam să se râdă la coelho.
a doua babă: păi dacă au venit ca la desene animate, ce vrei...?
eu(îi răspund politicos, în gând): ce vreau? păi aș vrea să îți tai capul și să ți-l înfig în cur, să-ți rup o mână și să te bat cu ea până fac entorsă.

s-au ridicat și au ieșit. m-am uitat după ele ca să știu cui îi dau o flegmă-n păr la ieșire, dar nu s-au mai întors. piesa reîncepe, lumina se stinge, eu mă culc la loc,..., lumina se aprinde, mă trezesc speriat de zgomotul aplauzelor. lumea era în delir. încep și eu să aplaud frenetic și să fluier cu 2 degete sub limbă, impresionat la maxim de piesă. babele nu s-au întors după pauză.

ce am înțeles eu în seara respectivă: o lege nescrisă a teatrului, spune că la coelho nu se râde. se plânge, se doarme, se fute, se mănâncă semințe( la eduard al 3-lea se mănâncă bake rolls, futu-i în gură pe cei 2 din dreapta-față, care mi-au deranjat atunci somnul, cu punga lor foșnind). să nu vă pună dracu` să râdeți, pentru că sigur se va găsi o babă din sală să vă atragă atenția asupra legii nescrise.
acum nu știu ce e mai de căcat. să mergi la o piesă de teatru dar să nu stai până la final sau să te bușească râsul(ca pe 90% din oamenii din sală) când apare pe scena o actriță la 60 de ani, de la care, uitându-se la public, te aștepți să zică orice, numai "masturbează-te!!!", nu.
te duci la teatru ca să dormi bine sau ca să te poți lăuda apoi "știi, eu am fost la teatru, sunt o babă cultă, iubesc opera și tot ce e frumos dar la coelho nu se râde!" ??
e ca și cum ți-ai lua bilete la finala champions league, dar nu stai până la final, măcar să vezi cum se termină, cine câștigă, pentru că jocul nu te încântă. poate nici măcar nu-ți place fotbalul dar te duci și tu să mai scapi de nevastă, de copii, de soacră sau de orice alte personaje de care bărbații vor să scape în general. să mai dai și lecții pe acolo, "la fotbal nu se urlă, mi-ar plăcea ca toată lumea să privească meciul în liniște, să aud și eu indicațiile antrenorului".

FOARTE IMPORTANT!!! ca să dormi cât mai bine, trebuie să stai undeva central în sală, între cât mai multe persoane. dacă te izolezi prea tare, când începi să sforăi, toată lumea o să știe de unde se aude. dacă ești între oameni, or să știe maxim 2-3 persoane că tu prestezi.