proverbul la români - partea I

acum câteva sute de ani nu existau televizoare. nici computere, implicit nici internet. cluburi nu erau. nici pizzerii, nici cinematografe. teatre dacă ar fi existat, oricum nu le-ar fi frecventat nimeni. fotbalul și biliardul nu ajunseseră la noi. oamenii, pe vremea aia, se cam plictiseau și își găseau tot felul de ocupații dubioase. ăia care învățaseră să scrie, scriau romane. în general despre drame. drama țăranului român, drama intelectualului român, drama femeii române în contextul social. sau poezii. despre iubire în principal, despre război, despre morți, anotimpuri și alte chestii la fel de neimportante. ăia care din diverse motive nu știau să scrie, nu se lăsau nici ei mai prejos. compuneau chestii mai scurte, care se puteau memora ușor și transmite mai departe prin viu grai. le-au numit proverbe. îmi imaginez așa un dialog de pe vremea aia
-ce faci, vecine?
-no bine...
-vecine, bem ceva pălincă în sara asta?
-no bine...
-și poate născocim și un proverb, două, după ce ne luăm un pic în freză...
-no bine...

pe măsură ce tehnologia a avansat, unele proverbe și-au pierdut din sens. altele au fost de la bun început imbecile.
dupa niște calcule foarte elaborate, cu ajutorul unor formule extrem de complicate, am reușit să fac ceva ce-mi doream de mai multă vreme. am stabilit, în procente, valoarea de adevăr a câtorva din cele mai cunoscute proverbe românești.

1-cine se trezește de dimineață, departe ajunge.
să zicem că te trezești de dimineață și începi să mergi, pe jos, cu o viteză de aproximativ 5 km/ h. cum dimineață pentru mine înseamnă cam 8 am, deja până la amiază, adică 12, ai străbătut cam 20 de km. e ceva. dar să zicem că cineva pleacă din același punct din care ai plecat și tu, la ora 12, dar cu un autoturism, care se deplasează în medie cu 60 de km/h. în jur de 12:22 te depășește. fizică de clasa a6a. dacă mai adaug și faptul că la viteze foarte mari, apropiate de cea a luminii, distanțele se contractă, se observă cât de relativ poate fi proverbul ăsta. contează mai puțin cât de devreme te trezești. mai important e cu ce pleci la drum.

valoare de adevăr 23,4%

2-unde nu intră soarele pe geam, intră doctorul pe ușă
nu pot să înțeleg relația asta de cauzalitate, oricât aș încerca. ce legătură au cele 2 acțiuni și de ce sunt dependente una de alta. din proverbul ăsta se înțelege că, în general, doctorii intră, mai ales, în săli de cinema, subsoluri de bloc, buncăre antiatomice, șamd. mă gândesc la săracii ăia care trăiesc aproape de poli, care nu văd soarele cu lunile. ar trebui să aibă fiecare câte un doctor în casă. în plus, eu nu mă hrănesc prin sintetiza dioxidului de carbon în prezența luminii solare, pentru că n-am clorofilă. deloc. deci n-am nevoie de lumină care să intre pe geam. OAMENII NU FAC FOTOSINTEZĂ!

valoare de adevăr 0%

3-cine sapă groapa altuia, cade singur in ea
din nou un proverb, asupra căruia trebuie privit din mai multe unghiuri.
în primul rând, simt în proverbul ăsta, o ofensă adusă tuturor groparilor de pretutindeni. adică niciodată nu o să cadă un gropar în groapa săpată de el însuși. e logic, stie unde a sapat-o. de fapt, cred că niciun om normal nu ar putea să cadă în groapa pe care singur a săpat-o, dar pentru gropari e ceva mai mult, e personal. e ca și cum ai zice că un inginer ar putea să bage 2 fire în priză și să se curenteze, sau un salvamar să se înece într-un lac unde apa e mai puțin adâncă decât înălțimea lui. pe de altă parte, e sindromul din memento, filmul, cu ăla de uită ce a făcut acum 5 minute. îmi imaginez unul din ăștia, săpând o groapă:
"ce fac eu aici? ah da, sap o groapa. dar de ce? ia să plec."
depărtându-se de groapă:
"oare ce fac eu în pădure noaptea?".
împiedicându-se de un cadavru:
"oare ce caută cadavrul ăsta aici? omul ăsta sigur e mort. sper că nu l-am omorât eu. sigur nu l-am omorât eu. sigur mai e cineva în pădure în afară de mine și cadavru. cred că e periculos să mă îndrept în direcția asta. ia să mă întorc".
zbang în groapă!

valoare de adevăr 45,29%

4-munca e brățară de aur
aici am să apelez la logica de clasa a 9a. toata lumea știe ce e un silogism.
exemplu de un fel de silogism, care nu e chiar un silogism:
groparul urăște accesoriile gen brățări de aur.
groparul urăște munca.
din moment ce groparul urăște și munca și brățările de aur, există șansa ca munca și brățara de aur să fie echivalente. deci munca să fie brățară de aur.

apoi sunt țiganii. tiganii urăsc munca și iubesc brățările. deci munca ar putea totuși să nu fie brățară de aur, utilizând logica de mai sus. aceleași preferințe le au și femeile. țiganii și femeile iubesc brățările.

valoare de adevăr: 40,18%

5-nu tot ce zboară se mănâncă
proverbul ăsta e genial. adică modul în care el e formulat e genial, nu lasă loc de interpretare. spune că NU TOT ce zboară se mănâncă. există chestii care zboară și se mănâncă, dar nu toate. deci există și chestii care zboară și nu se mănâncă. drept urmare, e suficient să găsesc un singur element care zboară și nu se mănâncă, pentru a stabili valoarea de adevăr a proverbului la sută la sută. am găsit imediat. AVIONUL.

valoare de adevăr 100%

astea au fost primele 5. plec la mare!
se va continua...