catapulta

urmează un alt anunț deosebit de important, din categoria anunțurilor deosebit de importante.

după ce mi-am schimbat acum câteva săptămâni sau luni (nu mai rețin exact și nici nu am chef să verific) template-ul blogului, adică nuanța de albastru, din albastru închis în albastru deschis, a venit acum rândul fontului. era arial și a devenit trebuchet.
unii vor crede că am ales trebuchet pentru ca e mai lizibil. îi las să creadă.
adevărul e că am ales trebuchet din cu totul alt motiv. trebuie să recunosc că sunt foarte pasionat de catapulte și deși nu am o catapultă a mea, întotdeauna mi-am dorit.

de exemplu, în age of empires, jocul copilăriei mele, îmi plăceau enorm catapultele. erau singura unitate cu care distrugeai în mod decent, castelele adversarului.

în red alert nu erau catapulte, dar mi-ar fi plăcut să fie. adică să nu fie disponibile oricărui jucător, să am doar eu.

counter strike e un alt gen de joc, dar cu sigurață o catapultă ar face jocul mult mai plăcut și ar fi și mult mai eficientă.

în tribalwars, cu un sat plin de catapulte și paladinul înarmat cu Flama, puteai ține piept câtorva zeci de sate de atac.
asta ultima nu știu exact ce înseamnă. am auzit-o la cineva și am scris-o aici, pentru că îmi sună bine. sunt acolo niște cuvinte cu rezonanță, gen paladin, flamă, catapultă.

cineva mi-a făcut cadou acum ceva timp, o carte despre invențiile lui da Vinci. una din invențiile prezentate în carte era chiar catapulta, el reușind să o inventeze, în mod spectaculos, la câteva mii de ani după ce a fost prima dată folosită.

uneori, merge folosită ca replică de agățat "vino, dragă, să-ți arăt catapulta mea!" sau "hai să ne catapultăm împreună în Nirvana plăcerilor carnale"

când sunt copiii mici de tot, li se oferă o tavă cu diverse chestii și copilul alege ceva de acolo, care acel ceva, se zice că o să fie parte definitorie a vieții ulterioare. eu nu-mi amintesc exact momentul, dar mi-a povestit mult mai tîrziu maică-mea ce am ales. și nu, nu am ales o catapultă! am zis doar așa, să vă induc în eroare. îmi place să mă joc cu mințile voastre.

apoi, mi-a plăcut enorm faza aia din Stăpânu` Inelelor, în care puneau orcii capete de oameni în catapulte și le aruncau peste zidurile cetății. dacă nici asta nu e metoda supremă de intimidare a adversarului, atunci nu știu care e. cum ar fi să-ți plouă-n cap, cu capete de oameni morți. și zic morți, pentru că prima condiție ca să fii viu, e să ai atașat capul de restul corpului.
dacă aș fi participat eu la bătălia aia și aș fi fost căpetenia orcilor, sigur mi-ar fi venit și mie ideea asta, sau mi-ar fi plăcut să-mi vină.
dacă Sun Tzu ar fi văzut Stăpânul Inelelor, cu siguranță ar fi dedicat un întreg capitol, în cartea lui despre arta războiului, acestei metode deosebit de eficiente în opinia mea, de a-ți face adversarul să se cace pe el de frică.

și ar fi bună și pentru uz zilnic. adică mă supără careva, vin cu catapulta în fața casei/blocului respectivului și-i slobozesc un pietroi de 2 tone direct pe geamul de la bucătărie. dacă ia masa sau își bea cafeaua la momentul ăla, ghinionul lui. ca în Prâslea cel Voinic și merele de aur, când trăgeau cu arcul în sus. dacă le pica săgeata în cap, erau vinovați, dacă nu, nu. un fel de justiție divină, doar că aș folosi catapulta în locul arcului.

după cum se observă, catapulta a fost mereu, un laitmotiv al existenței mele. cine știe engleză, înțelege și legătura între noul font și catapulte. cine nu știe, click aici.